In cele mai multe momente din viata noastra,negam ceea ce ni se petrece si incerc am sa ne convingem ca nu este adevarat.Mereu ne mintim singuri ca realitatea e defapt alta,ca suntem mai puternici decat parem,ca suntem ok cand defapt e totu pe dos.
Sunt momente in care pamantul ne fuge de sub picioare si nu e nimeni care sa ne prinda,sa ne atenueze caderea.Sunt momente in care ne doare tot ce ne inconjoara si ne deranjeaza pana si suflarea unui strain de pe strada.Sunt momente in care nimeni si nimic nu tine cu noi pt ca e poate si normal sa fie cateodata asa.Sunt momente in care suntem la pamant si nu ne putem ridica oricat am vrea iar orice pas in acest sens ne este retezat cu o cadere si mai adanca.Sunt momente in care eu,tu si restul lumii credem ca suntem singuri.
Pentru toate astea e nevoie de o strangere de mana,de o imbratisare pt ca totul sa revina la normal,dar nu se intampla niciodata la momentu potrivit ci intotdeauna prea tarziu.E natural sa fie asa,e natural sa ni se ofere sansa de a reusi totul singuri intai.
Sunt atatea lucruri de care nu ne bucuram pentru ca ni se par puerile sau pt oameni nebuni.De cate ori te-ai uitat la soare si ai simtit bucurie in sflet?De cate ori ai ascultat bataia vantului sau ai privit frunzele cazand si si simtit liniste?De cate ori te-ai uitat la oameni in jurul tau si ai constatat ca nu esti singur?De cate ori ti-ai luat prietenii deoparte si te-ai simtit stapanul lumii?De cate ori te-ai uitat in oglinda si ai fost mandru de ceea ce esti?
De prea putine ori toate astea sau chiar deloc.Intotdeauna gasim lucruri mult mai importante decat a ne intoarce la cele simple si sa ne bucuram putin de ele.Intotdeauna incercam sa inviem ceva ce a murit de mult,ceva ce a ramas in trecut si stim ca nu se mai intoarce.Intotdeauna ne gandim "cum ar fii fost daca...".E greu sa accepti ca nu e totul cum vrem noi,e greu sa accepti ca avem nevoie de durere,tristete,lacrimi,cadere ca sa avem parte de cele mai bune lucruri.
Doare sa vezi cum ceva ce ai avut candva e al altcuiva,sa iti ascunzi durerea si frustrarile si tot ce te deranjeaza,in spatele unui zambet rece ce tradeaza de cele mai multe ori.Pentru ca cel mai greu va fii mereu sa te desparti de ceea ce iubesti cu adevarat,de ceea ce pretuiesti chiar si atunci cand ajunge fara valoare;exact ca un obiect care se sparge:daca ai tinut la el o viata intreaga,tii la el si facut cioburi si nu poti sa il arunci.
Sunt lucruri care ne pun la pamant dar le vrem chiar si asa.Sunt lucruri ce ne fac sa nu mai fim noi,sa ajungem sa uram ceea ce devenim,dar le vrem chiar si asa.Sunt lucruri ce ne fac sa spunem da atunci cand ar trebui sa spunem nu,dar le vrem chiar si asa.
Si mai e un lucru care iti taie rasuflarea atunci cand te astepti mai putin: o clipa care sa te faca sa iti vezi viata si cele mai importante clipe desfasurandu'se in fata ochilor exact ca un film.Si totusi,nu avem cum sa prevenim toate astea.

E toamna si e totul din ce in ce mai melancolic.Doar o gluma buna intre prieteni,doar un zambet sincer,doar o strangere de mana,doar o imbratisare si un sarut,doar o privire calda si un"mi-a fost dor de tine",mai pot aduce liniste si lumina intr-o zi in care totul merge pe dos.E natural sa ne fie dor de ce-am avut,e natural sa vrem sa retraim momentele in care radeam,iubeam,plangeam in ploaie,urlam de fericire,momentele in care totul avea sens.

Pentru ca uneori,mi se face dor de tot ce e mai simplu.